cum sa merg mai departe?!?

....ce inseamna sa fi matur?sa iti ordonezi viata dupa niste criterii mostenite carora nici tu nu le intelegi rostul? sa ai toate zilele aranjate dupa un calendar, sa ai o familie creata de tine, dupa care sa iti poti ascunde incompetenta ta de a merge mai departe....nu sunt matura, si nici nu vreau....copilaria inca isi mai regaseste in mine cele mai incipiente forme ale ei,....imi place sa fiu deschisa si transparenta....dar poate aceste copilarii sunt grav taxate in "lumea oamenilor mari"...in care toti te eticheteaza...ajungi sa fi pur si simplu o eticheta in costumul curatat la cea mai in voga spalatorie a vietii...iar ca o eticheta nu faci decat sa stai cuminte pe maneca costumului acolo unde te-au pus cei mari....cei care stiu, sau care cred ca stiu ce iti trebuie tie mai mult....traim intr-o lume a constiintei, intr-o lume a prejudecatilor in care cel mai bine este sa gandesti de 100 de ori inainte de a face ceva.....dar de ce sa ma gandesc? prefer sa raman un copil care nu actioneaza decat din instinct si care nu vede foarte bine urmarile. imi place sa fiu indragostita, si sa imi pierd capul fara sa ma gandesc daca este bine pentru mine sau nu....intotdeauna sufar....de ce, nici eu nu inteleg...nu este cel mai frumos lucru sa te indragostesti, sa iti pierzi capul si sa iti doresti sa fi cu persoana iubita mereu? se pare ca nu....sau poate micile astea suferinte nu sunt decat cateva trepte catre lumea aceasta ordonata a "oamenilor mari"....numai ca atunci cand inima ta te duce pe un drum drept catre lumea asta ordonata, nu mai stii ce sa faci....sa o urmezi?sau sa o lasi cuminte sa se calmeze? ea incearca sa te scoata din lumea ta in care nu te intereseza prea tare de ziua de maine....sa cedezi dorintelor ei?sau sa amani momentul cat poti? la un moment dat toti dorim stabilitate, dragoste, numai ca nu stim cum sa o obtinem....stim exact ce avem in cap, stim exact unde sa ajugem...dar habar nu avem cum sa obtinem acel ceva....viata te duce de multe ori pe cai dureroase pentru a atinge telul mult dorit, acuma insa depinde numai de noi daca avem curajul sa pasim mai departe, mai departe de bula care ne inconjoara si care ne da incredere in noi, ca ceea ce este afara nu ne poate atinge....

mda.....revin dupa atata vreme...nu s-a mai intamplat nimic in viatza mea care sa imi schimbe radical conceptia asupra ei....nu s-a intamplat nimik, pana de curand...ce s-a intamplat d curand?sincera sa fiu nici eu nu inteleg...cum e viata asta plina de surprize...se intampla ceva, dupa care toata scara ta de valori este rasturnata, dupa care nu mai stii incotro te indreptai, nu mai stii la ce te gandeai cu un minut mai devreme si nu mai stii unde vroiai sa ajungi. ce inseamna asta? ca ai luat-o razna, ca esti deprimat, ca esti plictisit, ca esti indragostit? oricum ar fi, simptomele sunt aceleasi. dar ce faci cand realizezi ca treci prin faza asta? eu una, ma pierd si nu mai stiu ce sa fac...poate nu sunt obisnuita cu astfel de schimbari radicale. poate in conditia mea de om simplu, am ajuns sa traiesc intr-o monotonie care imi dicteaza in mod involuntar viata. poate ca trezindu-ma dimineata stiu exact, constient sau inconstient catre ce ma indrept. am in minte lista mea de prioritati si drumurile pe care trebuie sa le urmez.

PEISAJ FRUMUSETE NATURA

2008 - transfagarasan-coborand catre Sibiu
- pe drumul curbat al vietii mergem fara oprire...
2008 - Balea Lac - venirea ploii
uneori ceata ne cuprinde, si nu mai vedem in jur, nu mai putem vedea decat alb si negru,norii ne incetoseaza privirea, incercam sa vedem peste...dar ne oprim....
2008 - pajiste pe Transfagarasan
stam....stam si asteptam sa iasa soarele, sa apara acea lumina ce face ca totul sa apara in culori, sa te faca sa te bucuri de ceea ce ai, de ceea ce vezi....totul arata ca o pajiste verde, in culori
2008 - apus de soare in Ocna Sibiului
totul culmineaza cu un apus puternic, plin de energie, ca un lant care parca vrea sa te prinda. uimit de emotie si adoratie cazi prada imaginii ce te aduce intr-o alta lume...o lume a fiecaruia...o lume care se transforma neincetat...o lume care astazi te cearta, maine te iarta, o lume in care singurul stapan esti tu, un stapan atotputernic, care faci ca fiecare lucru sa umble si sa arate dupa voia ta...o lume ce poate fi neagra, o lume ce poate fi incolora, o lume stearsa, o lume desenata, o lume pictata....IN CULORI

CONTRASTE....

.... thinking.........
by Linda

....contrarieri....
by Linda

...visand....
by Linda

....atatea intrebari, circumstante si contrarieri....nu inteleg...iubesti, traiesti, simti, si urasti...ador sa iubesc...sa fiu centrul universului, sa dansez, sa alerg si sa cant in ploaie...sa ma urc in varf si sa strig....detest sa mint si sa fiu mintita....dar unii mint...si incearca sa te atraga incet in universul lor mincinos, un univers plin de oroare si mizerie....iar tu...tu de ce sa te afunzi in minciunile altora?...consider omul asemenea fluturelui, iubesc oamenii si intentiile lor bune....ii urasc pe cei fara intentii, pe cei ce traiesc intr-o continua minciuna...si care nu cer nimica de la viata....pe care nu ii intereseaza decat de ei si sa le fie lor bine...ii iubesc pe cei ce te asculta cand esti trist si care rad cu tine cand te bucuri, care stau si te asculta fara sa intrebe de ce si care iti dau un sfat fara sa ceri.....ma sint prinsa intr-un contrast, intre mine si mine, intre mine si tine, care dintre noi este bun?...care parte din mine este buna?....o parte te detesta, te alunga, te impinge....e rationala....incearca sa ma trezeasca...sa imi zica permanent ca eu sunt aici, tu esti acolo, nimic nu ne poate apropia....o parte insa te vrea, te vrea langa mine, te cheama, te atrage, te striga, te cauta....rupe orice distanta si te aduce aici langa mine....traiesc un contrast, un contrast intre partile din mine, un contrast destul de obscur, dar foarte clar, un contrast in mintea mea care nu ma lasa sa rationalizez ceea ce e corect si ma lasa intr-o idee ce nu-si gaseste un sens...o intrebare , mi-a ramas undeva ascunsa in adancul subconstientului imprimata...de ce?nu stiu...pur si simplu, dar poate pentru ca raspunsul ei, un raspuns simplu si firesc ascunde de fapt o intreaga lume, o lume complicata dar optimista......."Ce valoreaza mai mult ca un zambet si mai putin decat un petec de cer?".....raspunsul consta intr-un simplu - imbratisarea si sarutul.....care valoreaza mai mult decat orice....dar acest raspuns probabil are nevoie de o situatie, de situatia de indragostit, altfel nimic nu valoreaza mai mult decat un zambet...dar poate ca am uitat sa mai zambim si de aceea zambetul devine atat de important...pentru ca in goana noastra de zi cu zi am uitat ce inseamna iubirea adevarata si pura pe care o simti in liceu, am uitat ce inseamna o prietenie fara cerere...in care doar se ofera...am uitat sa zambim, sa sarutam, sa dansam, sa imbratisam....de ce am devenit in sinea noastra rai si egoisti?de ce nu ne mai putem bucura de placerile simple si pure pe care ni le da viata......de ce nu mai putem pretui micile momente de sinceritate....ador sa traiesc printre oameni dar la fel ador sa traiesc singura...sa nu ma stie nimeni, sa ma ascund de rautatea lumii....de privirea rea a lumii....de tristetea ce se invarte in jurul lumii noastre....ador sa iubesc, ador sa visez, sa dansez, sa pictez.....sa ma privesc ore-n sir, sa-mi imaginez....sa ma uit in oglinda si sa visez.....IN CULORI

CREIOANE....COLORATE

...1 contrast....alb - negru.....
by Linda

...creioane colorate....


...ele imi coloreaza viata....
by Linda

....un manunchi de culoare...


....haos....

…daca as avea puterea sa imi conturez singura viata as lua un pumn de creioane colorate, o foaie de hartie si as desena tot ce as vrea sa ma inconjoare…de la bataia vantului, pana la sentimentele mele cele mai ascunse si mai adanci…as incepe cu un soare mare……si puternic care sa straluceasaca peste mine….apoi as desena o pajiste…..o pajiste mare si verde…..pe care sa alerg, sa ma ascund , sa zbor cu fluturii frumos colorati…..dar nu te-as uita nici pe tine…numai ca nu stiu cum te-as putea desena…..nu stiu nimica despre tine….traiesti singur in lumea ta….in care parca nu ai lasa pe nimeni sa intre, sa ti se alature…esti departe, dar as incerca macar sa te desenez langa mine, sa te desenez asa cum te vreau si te imaginez alergand pe pajiste … alergand impreuna….tinandu-ma discret si parca putin timid de mana….sa ne asezam pe iarba colorata cu un verde crud….si sa privim nemiscati trecerea norilor…nori albastri….ce trec de colo colo parca dandu-ne un subiect de discutie…..dar nu stiu…stau cu creionul in mana, incercand sat trag o linie, o culoare care sa te reprezinte, dar nu gasesc nici un inceput….cine esti, ce vrei, de ce ai aparut in viata mea fara sa zici nimica….de ce vii si apoi pleci, de ce ne desparte viata….de ce vii si apoi fugi….de ce esti departe, dar eu te simt aproape…..cum sa te colorez?ce culoare sa-ti dau? …..sau sa te desenez?ai tu puterea si dreptul de a sta impreuna cu mine in tabloul meu?un tablou frumos si optimist, un tablou colorat care reprezinta lumea mea perfecta…ai tu acest drept?cine esti tu de fapt?...si de ce viata m-a pus in fata ta?...de ce ma opresc din drumul meu pentru a te imagina, pentru a te visa….pentru a incerca sa te desenez….stau singura in camara mea micuta, impreuna cu creioanele mele, cu hartia mea, intr-o lumina obscura, la masa mea….si visez….cu ochii in oglinda….oglinda care m-a vazut de mii de ori…oglinda care m-a vazut razanad…care m-a vazut atunci cand plangeam….oglinda care acum ma vede cum incerc sa te desenez…..IN CULORI

GANDURI..........in oglinda

....standing in the dark....
by Linda

...i felt the thoughts are coming over...
by Linda

....my look is black and white....
by Linda

....a fogging morning.....in my mind.....
by Linda

....no colours.....just BLACK&WHITE.....
by Linda

.....a lonely town....it's loosing its colours.....:(
by Linda

...stand si privind in gol...te izbeste ca din senin un gand ...un gand teribil al tristetei, al plangerii si al durerii...refuz sa ma las napadita de astfel de ganduri....dupa cum refuz orice ar putea sa ma faca sa plang si sa sufar...dar parca desi fug cat pot de repede gandurile tot ma ajung.....urca incet incet pana cand salasluiesc fericite de noua lor cucerire in mintea mea....incerc sa le alung dar parca nu pot, lupta dintre lumile in care traiesc, aceste lumi paralele care nu se atrag una pe cealalta, care sunt la fel si totusi diferite.....ma fac sa imi pierd controlul...dar intotdeauna trebuie sa existe increderea...si increderea in mine si in ceea ce pot ma face sa razbesc dintre aceste ganduri sinucigase....am visat dupa mult timp in alb si negru...am trecut in cateva minute prin diferite ipostaze de metamorfozare...de la vesel la trist apoi la durere ca sa revin din nou in lumea mea...o lume reala dar imaginara....nu pot..nu ma pot lasa doborata de ganduri razlete care ma fac sa gandesc aiurea...nu vreau si nu ma las...lupt ca sa ajung din nou in lumea mea cu fluturi si culori....imi trec prin minte o multime de ganduri care nu au nici un inteles...ganduri de dor, ganduri de durere, ganduri de gheata, ganduri curate, ganduri desarte....ganduri care nu se leaga, care ma mint si care imi dau senzatii aiurea...sau poate ca eu sunt cea care refuza sa le inteleaga.....ganduri de iubire care nu isi au rost si inteles....care ma trimit catre o lume departata....ganduri care ma fac sa ma intreb ce vreau, ganduri care vor sa realizez ceea ce simt, ganduri care ma bat la cap sa ma gandesc la el....un el la fel de imaginar ca si lumea lui neinteleasa....un el departat, un el mult prea adancit si pierdut in lumea lui mult prea dinamica si pierduta, ...fara radacini...un fel de gand si el.....traiesc o imagine, un sentiment pe care nu le accept....un alter ego al fiintei mele care se vrea trezit la realitate.....nu pot accepta...gandurile astea razlete ma fac sa ma simt nesigura, ma fac sa cad din varful piramidei mele, de acolo unde am urcat refuzand orice mi-ar fi facut rau....recunosc....daca as accepta as deveni vulnerabila...dar fiinta mea, felul meu de-a fi refuza in totalitate sa se lase atinsa de ceea ce ar putea sa o raneasca....deci prefer sa inchid ochii doar si pentru o clipa...sa las gandurile sa treaca, sa plece mai departe.....ca sa ma pot trezi linistita in lumea mea si sa pot vedea din nou ceea ce m-a fermecat intotdeauna la viata, sa o vad colorata ca si cand ai fi mereu indragostit....pentru ca numai atunci in fata ta apari chiar tu.....ca intr-o oglinda...o imagine reala si fara ganduri...o imagine pura a ta.....IN CULORI

MIM'S

.... just Mim.......by Linda......

....looking through glasses.....behind me.......
by Linda

..... looking in the sky........
by Linda

.... just a colour.....RED.....
by Linda

......by the end of time.......
by Linda

"virtutea este fundamentul amicitiei;pentru a o pastra nu este nevoie decat de caritatea reciproca. Aceasta este simpla si nu are nevoie de farduri, nu cere nimic din cele exterioare. Si daca ea gaseste multe avantaje fara a le cauta(caci cine ar putea enumera foloasele si farmecele prieteniei?), caritatea n-are nevoie de stimuli exteriori, este multumita de sine insasi, ea este pentru sine un prieten si o recompensa" - Francesco Petrarca