cum sa merg mai departe?!?

....ce inseamna sa fi matur?sa iti ordonezi viata dupa niste criterii mostenite carora nici tu nu le intelegi rostul? sa ai toate zilele aranjate dupa un calendar, sa ai o familie creata de tine, dupa care sa iti poti ascunde incompetenta ta de a merge mai departe....nu sunt matura, si nici nu vreau....copilaria inca isi mai regaseste in mine cele mai incipiente forme ale ei,....imi place sa fiu deschisa si transparenta....dar poate aceste copilarii sunt grav taxate in "lumea oamenilor mari"...in care toti te eticheteaza...ajungi sa fi pur si simplu o eticheta in costumul curatat la cea mai in voga spalatorie a vietii...iar ca o eticheta nu faci decat sa stai cuminte pe maneca costumului acolo unde te-au pus cei mari....cei care stiu, sau care cred ca stiu ce iti trebuie tie mai mult....traim intr-o lume a constiintei, intr-o lume a prejudecatilor in care cel mai bine este sa gandesti de 100 de ori inainte de a face ceva.....dar de ce sa ma gandesc? prefer sa raman un copil care nu actioneaza decat din instinct si care nu vede foarte bine urmarile. imi place sa fiu indragostita, si sa imi pierd capul fara sa ma gandesc daca este bine pentru mine sau nu....intotdeauna sufar....de ce, nici eu nu inteleg...nu este cel mai frumos lucru sa te indragostesti, sa iti pierzi capul si sa iti doresti sa fi cu persoana iubita mereu? se pare ca nu....sau poate micile astea suferinte nu sunt decat cateva trepte catre lumea aceasta ordonata a "oamenilor mari"....numai ca atunci cand inima ta te duce pe un drum drept catre lumea asta ordonata, nu mai stii ce sa faci....sa o urmezi?sau sa o lasi cuminte sa se calmeze? ea incearca sa te scoata din lumea ta in care nu te intereseza prea tare de ziua de maine....sa cedezi dorintelor ei?sau sa amani momentul cat poti? la un moment dat toti dorim stabilitate, dragoste, numai ca nu stim cum sa o obtinem....stim exact ce avem in cap, stim exact unde sa ajugem...dar habar nu avem cum sa obtinem acel ceva....viata te duce de multe ori pe cai dureroase pentru a atinge telul mult dorit, acuma insa depinde numai de noi daca avem curajul sa pasim mai departe, mai departe de bula care ne inconjoara si care ne da incredere in noi, ca ceea ce este afara nu ne poate atinge....

mda.....revin dupa atata vreme...nu s-a mai intamplat nimic in viatza mea care sa imi schimbe radical conceptia asupra ei....nu s-a intamplat nimik, pana de curand...ce s-a intamplat d curand?sincera sa fiu nici eu nu inteleg...cum e viata asta plina de surprize...se intampla ceva, dupa care toata scara ta de valori este rasturnata, dupa care nu mai stii incotro te indreptai, nu mai stii la ce te gandeai cu un minut mai devreme si nu mai stii unde vroiai sa ajungi. ce inseamna asta? ca ai luat-o razna, ca esti deprimat, ca esti plictisit, ca esti indragostit? oricum ar fi, simptomele sunt aceleasi. dar ce faci cand realizezi ca treci prin faza asta? eu una, ma pierd si nu mai stiu ce sa fac...poate nu sunt obisnuita cu astfel de schimbari radicale. poate in conditia mea de om simplu, am ajuns sa traiesc intr-o monotonie care imi dicteaza in mod involuntar viata. poate ca trezindu-ma dimineata stiu exact, constient sau inconstient catre ce ma indrept. am in minte lista mea de prioritati si drumurile pe care trebuie sa le urmez.