PEISAJ FRUMUSETE NATURA

2008 - transfagarasan-coborand catre Sibiu
- pe drumul curbat al vietii mergem fara oprire...
2008 - Balea Lac - venirea ploii
uneori ceata ne cuprinde, si nu mai vedem in jur, nu mai putem vedea decat alb si negru,norii ne incetoseaza privirea, incercam sa vedem peste...dar ne oprim....
2008 - pajiste pe Transfagarasan
stam....stam si asteptam sa iasa soarele, sa apara acea lumina ce face ca totul sa apara in culori, sa te faca sa te bucuri de ceea ce ai, de ceea ce vezi....totul arata ca o pajiste verde, in culori
2008 - apus de soare in Ocna Sibiului
totul culmineaza cu un apus puternic, plin de energie, ca un lant care parca vrea sa te prinda. uimit de emotie si adoratie cazi prada imaginii ce te aduce intr-o alta lume...o lume a fiecaruia...o lume care se transforma neincetat...o lume care astazi te cearta, maine te iarta, o lume in care singurul stapan esti tu, un stapan atotputernic, care faci ca fiecare lucru sa umble si sa arate dupa voia ta...o lume ce poate fi neagra, o lume ce poate fi incolora, o lume stearsa, o lume desenata, o lume pictata....IN CULORI

CONTRASTE....

.... thinking.........
by Linda

....contrarieri....
by Linda

...visand....
by Linda

....atatea intrebari, circumstante si contrarieri....nu inteleg...iubesti, traiesti, simti, si urasti...ador sa iubesc...sa fiu centrul universului, sa dansez, sa alerg si sa cant in ploaie...sa ma urc in varf si sa strig....detest sa mint si sa fiu mintita....dar unii mint...si incearca sa te atraga incet in universul lor mincinos, un univers plin de oroare si mizerie....iar tu...tu de ce sa te afunzi in minciunile altora?...consider omul asemenea fluturelui, iubesc oamenii si intentiile lor bune....ii urasc pe cei fara intentii, pe cei ce traiesc intr-o continua minciuna...si care nu cer nimica de la viata....pe care nu ii intereseaza decat de ei si sa le fie lor bine...ii iubesc pe cei ce te asculta cand esti trist si care rad cu tine cand te bucuri, care stau si te asculta fara sa intrebe de ce si care iti dau un sfat fara sa ceri.....ma sint prinsa intr-un contrast, intre mine si mine, intre mine si tine, care dintre noi este bun?...care parte din mine este buna?....o parte te detesta, te alunga, te impinge....e rationala....incearca sa ma trezeasca...sa imi zica permanent ca eu sunt aici, tu esti acolo, nimic nu ne poate apropia....o parte insa te vrea, te vrea langa mine, te cheama, te atrage, te striga, te cauta....rupe orice distanta si te aduce aici langa mine....traiesc un contrast, un contrast intre partile din mine, un contrast destul de obscur, dar foarte clar, un contrast in mintea mea care nu ma lasa sa rationalizez ceea ce e corect si ma lasa intr-o idee ce nu-si gaseste un sens...o intrebare , mi-a ramas undeva ascunsa in adancul subconstientului imprimata...de ce?nu stiu...pur si simplu, dar poate pentru ca raspunsul ei, un raspuns simplu si firesc ascunde de fapt o intreaga lume, o lume complicata dar optimista......."Ce valoreaza mai mult ca un zambet si mai putin decat un petec de cer?".....raspunsul consta intr-un simplu - imbratisarea si sarutul.....care valoreaza mai mult decat orice....dar acest raspuns probabil are nevoie de o situatie, de situatia de indragostit, altfel nimic nu valoreaza mai mult decat un zambet...dar poate ca am uitat sa mai zambim si de aceea zambetul devine atat de important...pentru ca in goana noastra de zi cu zi am uitat ce inseamna iubirea adevarata si pura pe care o simti in liceu, am uitat ce inseamna o prietenie fara cerere...in care doar se ofera...am uitat sa zambim, sa sarutam, sa dansam, sa imbratisam....de ce am devenit in sinea noastra rai si egoisti?de ce nu ne mai putem bucura de placerile simple si pure pe care ni le da viata......de ce nu mai putem pretui micile momente de sinceritate....ador sa traiesc printre oameni dar la fel ador sa traiesc singura...sa nu ma stie nimeni, sa ma ascund de rautatea lumii....de privirea rea a lumii....de tristetea ce se invarte in jurul lumii noastre....ador sa iubesc, ador sa visez, sa dansez, sa pictez.....sa ma privesc ore-n sir, sa-mi imaginez....sa ma uit in oglinda si sa visez.....IN CULORI

CREIOANE....COLORATE

...1 contrast....alb - negru.....
by Linda

...creioane colorate....


...ele imi coloreaza viata....
by Linda

....un manunchi de culoare...


....haos....

…daca as avea puterea sa imi conturez singura viata as lua un pumn de creioane colorate, o foaie de hartie si as desena tot ce as vrea sa ma inconjoare…de la bataia vantului, pana la sentimentele mele cele mai ascunse si mai adanci…as incepe cu un soare mare……si puternic care sa straluceasaca peste mine….apoi as desena o pajiste…..o pajiste mare si verde…..pe care sa alerg, sa ma ascund , sa zbor cu fluturii frumos colorati…..dar nu te-as uita nici pe tine…numai ca nu stiu cum te-as putea desena…..nu stiu nimica despre tine….traiesti singur in lumea ta….in care parca nu ai lasa pe nimeni sa intre, sa ti se alature…esti departe, dar as incerca macar sa te desenez langa mine, sa te desenez asa cum te vreau si te imaginez alergand pe pajiste … alergand impreuna….tinandu-ma discret si parca putin timid de mana….sa ne asezam pe iarba colorata cu un verde crud….si sa privim nemiscati trecerea norilor…nori albastri….ce trec de colo colo parca dandu-ne un subiect de discutie…..dar nu stiu…stau cu creionul in mana, incercand sat trag o linie, o culoare care sa te reprezinte, dar nu gasesc nici un inceput….cine esti, ce vrei, de ce ai aparut in viata mea fara sa zici nimica….de ce vii si apoi pleci, de ce ne desparte viata….de ce vii si apoi fugi….de ce esti departe, dar eu te simt aproape…..cum sa te colorez?ce culoare sa-ti dau? …..sau sa te desenez?ai tu puterea si dreptul de a sta impreuna cu mine in tabloul meu?un tablou frumos si optimist, un tablou colorat care reprezinta lumea mea perfecta…ai tu acest drept?cine esti tu de fapt?...si de ce viata m-a pus in fata ta?...de ce ma opresc din drumul meu pentru a te imagina, pentru a te visa….pentru a incerca sa te desenez….stau singura in camara mea micuta, impreuna cu creioanele mele, cu hartia mea, intr-o lumina obscura, la masa mea….si visez….cu ochii in oglinda….oglinda care m-a vazut de mii de ori…oglinda care m-a vazut razanad…care m-a vazut atunci cand plangeam….oglinda care acum ma vede cum incerc sa te desenez…..IN CULORI

GANDURI..........in oglinda

....standing in the dark....
by Linda

...i felt the thoughts are coming over...
by Linda

....my look is black and white....
by Linda

....a fogging morning.....in my mind.....
by Linda

....no colours.....just BLACK&WHITE.....
by Linda

.....a lonely town....it's loosing its colours.....:(
by Linda

...stand si privind in gol...te izbeste ca din senin un gand ...un gand teribil al tristetei, al plangerii si al durerii...refuz sa ma las napadita de astfel de ganduri....dupa cum refuz orice ar putea sa ma faca sa plang si sa sufar...dar parca desi fug cat pot de repede gandurile tot ma ajung.....urca incet incet pana cand salasluiesc fericite de noua lor cucerire in mintea mea....incerc sa le alung dar parca nu pot, lupta dintre lumile in care traiesc, aceste lumi paralele care nu se atrag una pe cealalta, care sunt la fel si totusi diferite.....ma fac sa imi pierd controlul...dar intotdeauna trebuie sa existe increderea...si increderea in mine si in ceea ce pot ma face sa razbesc dintre aceste ganduri sinucigase....am visat dupa mult timp in alb si negru...am trecut in cateva minute prin diferite ipostaze de metamorfozare...de la vesel la trist apoi la durere ca sa revin din nou in lumea mea...o lume reala dar imaginara....nu pot..nu ma pot lasa doborata de ganduri razlete care ma fac sa gandesc aiurea...nu vreau si nu ma las...lupt ca sa ajung din nou in lumea mea cu fluturi si culori....imi trec prin minte o multime de ganduri care nu au nici un inteles...ganduri de dor, ganduri de durere, ganduri de gheata, ganduri curate, ganduri desarte....ganduri care nu se leaga, care ma mint si care imi dau senzatii aiurea...sau poate ca eu sunt cea care refuza sa le inteleaga.....ganduri de iubire care nu isi au rost si inteles....care ma trimit catre o lume departata....ganduri care ma fac sa ma intreb ce vreau, ganduri care vor sa realizez ceea ce simt, ganduri care ma bat la cap sa ma gandesc la el....un el la fel de imaginar ca si lumea lui neinteleasa....un el departat, un el mult prea adancit si pierdut in lumea lui mult prea dinamica si pierduta, ...fara radacini...un fel de gand si el.....traiesc o imagine, un sentiment pe care nu le accept....un alter ego al fiintei mele care se vrea trezit la realitate.....nu pot accepta...gandurile astea razlete ma fac sa ma simt nesigura, ma fac sa cad din varful piramidei mele, de acolo unde am urcat refuzand orice mi-ar fi facut rau....recunosc....daca as accepta as deveni vulnerabila...dar fiinta mea, felul meu de-a fi refuza in totalitate sa se lase atinsa de ceea ce ar putea sa o raneasca....deci prefer sa inchid ochii doar si pentru o clipa...sa las gandurile sa treaca, sa plece mai departe.....ca sa ma pot trezi linistita in lumea mea si sa pot vedea din nou ceea ce m-a fermecat intotdeauna la viata, sa o vad colorata ca si cand ai fi mereu indragostit....pentru ca numai atunci in fata ta apari chiar tu.....ca intr-o oglinda...o imagine reala si fara ganduri...o imagine pura a ta.....IN CULORI

MIM'S

.... just Mim.......by Linda......

....looking through glasses.....behind me.......
by Linda

..... looking in the sky........
by Linda

.... just a colour.....RED.....
by Linda

......by the end of time.......
by Linda

"virtutea este fundamentul amicitiei;pentru a o pastra nu este nevoie decat de caritatea reciproca. Aceasta este simpla si nu are nevoie de farduri, nu cere nimic din cele exterioare. Si daca ea gaseste multe avantaje fara a le cauta(caci cine ar putea enumera foloasele si farmecele prieteniei?), caritatea n-are nevoie de stimuli exteriori, este multumita de sine insasi, ea este pentru sine un prieten si o recompensa" - Francesco Petrarca

SIMPLU....IN CULORI

....privind catre ...nicaieri.....

....asteptand.......nimic sa se intample......
by Linda

....simplul gand ce avea sa vina......

....in culori......
by Linda

....ascultand....reguli si frontoane.....

mda......sa stam sa visam...doar si pentru o clipa...ce e mai pur si mai frumos decat zambetul simplu al copilului care cere dar nu se asteapta sa primeasca mare lucru...de ce sa nu fim mereu copii....atatea intrebari si atatea raspunsuri care nu au o intrebare......de ce sa nu privim si sa visam...de ce sa nu ne imaginam liberi sa nu ne intristam si sa vedem culorile ce iti schimba viata...ce te fac mai fericit...mai optimist...ador sa iubesc , sau mai degraba iubesc ideea de a fi indragostit....de fiecare data cand iubesti totul e colorat......atunci parca dispare si stres, si viata dinamica, si tristete.....te alaturi unui sir nesfarsit de curcubee, aluneci incet si sigur....te imaginezi fericit......nu e bine sa te simti fericit...ador sa fiu fericita sau macar sa traiesc in ideea de fericire......ador sa zbor, sa calatoresc chiar si daca pentru o clipa....ce e rau in a avea imaginatie?in a crea propria ta lume de printese si printi...o lume colorata si linistita in care nu exista intrebarea...ce voi face ziua urmatoare? ....de ce sa fim atat de stramtorati de niste prejudecati care nu fac decat sa ne taie avantul de a zbura, de a pluti si de a sfida orice lege a naturii....de a iubi, de a visa ,de a nu-ti pasa.....totul dintr-o data de vine extrem de ....COLORAT
iubesc sa fiu om, iubesc sa iubesc, iubesc sa visez, iubesc sa gresesc,iubesc sa tip sa alerg, sa fug si sa ma ascund....nimic nu ma poate opri din avantul de a visa...detest sa fiu mintita si sa mint, detest sa detest si sa plang....refuz orice imi poate provoca tristete sau durere...urasc durerea si pe cei care mi-o provoaca...ii iubesc pe cei care iubesc, pe cei care ajuta fara sa ceara ceva in schimb si care te ajuta neconditionat.....aceia sunt prietenii.....am prieteni care ma ajuta.....am prieteni care ma sustin si care ma cearta cand gresesc.......fiecare e colorat in felul sau....fiecare are lumea sa si visul sau.....fiecare e el si nu se asteapta sa fie altcineva.....de ce sa iti traiesti viata dupa reguli si frontoane?de ce sa nu iesi din casa dimineata fara un anume scop si tel, sa te sui in masina si sa te indrepti catre nicaieri....ce poate fi mai pur decat un gand simplu care nu-ti perturba imaginea de basm....de ce sa nu te trezesti dimineata, sa te privesti in oglinda de la baie...sa fi tu insuti si sa te vezi numai.....IN CULORI

IN CULORI

hmm....cum pot incepe.....cred ca mai intai ar trebui sa ma prezint....nu-mi place.Numai la scoala ne prezentam, cand intram in prima zi de scoala si vedeam noii colegi....ce sa zic de mine....sunt o persoana normala,am pasiuni ca oricine altcineva. imi plac culorile, fluturii, florile si dansul pasiunii de primavara. cui nu-i place!:) Primavara e cel mai frumos anotimp....renasti, te-ndragostesti,razi,plangi ...simti cu adevarat ca traiesti....oamenii mei preferati sunt cei care nu se ascund dupa deget,care iti spun pe fata ce au de spus, care te incurajeaza cand ai dreptate si care te cearta cand gresesti....care nu-s de acord cu tine dar care intotdeauna te ajuta cand gresesti... iubesc viata, la fel ca un fluture.... insa el,nu o poate trai decat o zi.... si apoi ii pare rau.... sau poate nu, poate este doar bucuros ca trait... dar daca si noi traim tot o zi, dar o zi care are intreruperi, o zi care ne da o sansa sa schimbam ceva... in viata noastra sau in viata altora... imi place muzica... imi place dansul... imi place sa iubesc... dar cui nu-i place...te simti important, te simti in centrul universului...auzi cantece, vezi poezii, te invarti in atmosfera alba-rozalie din basmele copilariei.... urasc sa sufar si ii urasc pe cei care imi sparg dorinta de a visa...pe cei care se pun pe ei deasupra si uita cat de frumos este sa traiesti si sa iubesti.... ii detest pe cei ce detesta viata....ce nu stiu sa si-o traiasca...care cred ca li s-a dat viata numai cu anume scop.... iubesc deopotriva oamenii si animalele, fluturii si florile.... visez alb-negru cand sunt trista si colorat cand plutesc.... plutesc numai atunci cand iubesc... de ce sa ne irosim o viata intreaga alergand dupa perfectiune?de ce sa nu stam pur simplu ore in sir cu ochii la cer sa vedem curcubeul, sa asteptam ploaia, sa ne udam si sa ne pierdem in neant......de ce sa nu zburam cu fluturii, cu pasarile si sa adunam polen cu albinele.....viata e atat de simpla si pura...de ce sa o amaram cu durere...de ce sa ne chinuim....de ce sa facem ceea ce nu ne place....sa stam o clipa....sa pierdem o secunda macar din pretioasa noastra viata ....sa ne uitam fara un motiv in oglinda...sa ne privim atenti frumusetea ce ne face diferiti si sa ne visam...IN CULORI